14 octombrie De ce screening-ul pentru dislexie nu este suficient
Este suficient depistarea dislexiei? Prejudecăți, acomodari limitate și diagnostice ratate în școlile internaționale
Screeningul dislexiei în școlile internaționale poate părea un prim pas suficient, dar atunci când este examinat îndeaproape, devine evident că aceste screening-uri adesea nu reușesc să surprindă imaginea completă. Școlile pot oferi screening-uri de bază, dar nu pot identifica afecțiuni complexe precum disgrafia, ADHD și discalculia, lăsând elevii nediagnosticați sau subdiagnosticați. Iată de ce să te bazezi exclusiv pe screeninguri nu este suficient și cum procesul poate duce la concluzii părtinitoare sau incomplete.
Școlile controlează cine este examinat și nivelul de sprijin oferit
În multe școli internaționale, doar elevi selectați sunt aleși pentru screening, adesea pe baza unor criterii subiective, cum ar fi recomandările profesorilor. Acest proces selectiv introduce o părtinire care poate exclude mulți studenți care au nevoie cu adevărat de sprijin. De exemplu, elevii care prezintă simptome ușoare de dislexie sau care sunt percepuți ca „comportamentali” sunt adesea trecuti cu vederea.
Profesorii, în timp ce experți în pedagogie, nu sunt instruiți să facă diagnostice clinice. Prin urmare, discreția pe care o au în a decide cine este examinat duce adesea la cazuri de dificultăți de învățare trecute cu vederea.
Chiar și atunci când școlile efectuează screening-uri, de obicei, ele recomandă doar locuri de cazare în sus la 25% timp suplimentar la examene — mult sub ceea ce au nevoie de fapt mulți studenți cu dificultăți severe de învățare. O evaluare completă a dislexiei și a nevoilor educaționale speciale de către un psiholog educațional, cum ar fi cele oferite de Global Education Testing, poate duce la acomodari de până la 100% timp suplimentar la examene externe precum GED, GCSE, A-Level, IB și MAT, care poate schimba viața elevilor cu dislexie severă sau ADHD.
Prejudecățile implicite în depistarea dislexiei în școală
Școlile internaționale au adesea o populație diversă de studenți, iar acest lucru poate complica și mai mult procesul de screening. Studiile au arătat că părtinirea implicită poate influența modul în care dificultățile de învățare sunt percepute, mai ales când vine vorba de elevi care vorbesc engleza ca a doua limbă (ESL) sau provin din medii minoritare.
De exemplu, un copil care se luptă cu limba engleză ar putea fi diagnosticat greșit ca având o dizabilitate de învățare sau, mai rău, dificultățile sale ar putea fi atribuite doar barierelor lingvistice, mai degrabă decât unei afecțiuni subiacente precum dislexia.
Această părtinire se poate manifesta și în modul în care problemele comportamentale sunt interpretate. Copiii care prezintă semne de ADHD, de exemplu, pot fi văzuți ca pur și simplu perturbatori, mai degrabă decât au nevoie de sprijin specializat. Acest lucru este deosebit de îngrijorător în mediile școlare competitive, în care se așteaptă ca copiii să se conformeze standardelor academice fără prea mult spațiu pentru diferențele individuale de învățare.
Limitări ale dislexiei simple
- Profunzimea și domeniul de aplicare limitate ale testelor de screening
- Screening-ul este selectiv și poate introduce părtinire în cine este evaluat
- Profesorii, nu psihologii educaționali instruiți, efectuează adesea screening-uri
- Rezultatele screening-ului oferă doar 25% timp suplimentar la examene, mult mai puțin decât potențialul 100%
- Screening-urile la școală pot trece cu vederea dizabilități complexe de învățare, cum ar fi disgrafia sau ADHD
- Prejudecăți împotriva studenților pentru care engleza este o a doua limbă
- Screening-ul poate interpreta greșit provocările comportamentale ca probleme de disciplină
- Screening-urile sunt uneori folosite pentru a taxa părinții mai mult, fără a oferi sprijin complet
- Urmărire limitată după screening-ul inițial, reducând eficacitatea intervenției
- Screening-urile se concentrează doar pe simptomele de suprafață, lipsind dificultățile de învățare subiacente
Depistarea dislexiei pentru a încărca mai mult sau a oferi mai puțin?
O altă problemă trecută cu vederea în unele școli este modul în care screening-ul este utilizat la admitere pentru a percepe mai mult pentru servicii suplimentare. Unele școli internaționale ar putea evalua studenții pentru dificultăți de învățare după ce au fost admiși, folosind diagnosticul ca motiv pentru a taxa părinții pentru programe suplimentare de îndrumare sau de sprijin pentru învățare.
Deși aceste programe pot fi benefice, screening-ul inițial este adesea la nivel de suprafață și nu înlocuiește o evaluare amănunțită de către un psiholog educațional calificat. Școlile pot folosi acest screening limitat ca o modalitate de a oferi servicii minime, care ar putea să nu satisfacă nevoile copilului.
Alternativ, școlile pot minimiza rezultatele unui screening pentru a evita oferirea de servicii suplimentare odată ce un student este deja înscris. Constrângerile financiare și de resurse ale furnizării de sprijin aprofundat pentru învățare pot determina școlile să limiteze cantitatea de atenție pe care o acordă copiilor cu dificultăți de învățare, ceea ce duce la elevi insuficient deserviți care continuă să se lupte din punct de vedere academic.
Screenings limitate înseamnă soluții limitate
În timp ce screening-urile de bază pot oferi un semnal roșu că ceva ar putea fi în neregulă, ele nu reușesc adesea să se aprofundeze în complexitatea dificultăților de învățare. De exemplu, dislexia nu se referă doar la dificultăți de citire. Poate afecta ortografia, memoria și chiar abilitățile organizatorice. Același lucru este valabil și pentru discalculia, care are un impact nu numai asupra capacității de matematică, ci și asupra conștientizării spațiale și a managementului timpului. Un screening care se concentrează doar pe simptomele de suprafață va rata impactul mai larg al acestor afecțiuni.
Evaluările complete efectuate de psihologi educaționali de la Global Education Testing depășesc simptomele la nivel de suprafață și privesc abilitățile cognitive ale copilului, starea emoțională și provocările academice. Rezultă astfel un plan cuprinzător care abordează toate aspectele experienței de învățare a copilului, atât la școală, cât și acasă.
Importanța globală a evaluărilor profesionale
Ceea ce face ca rapoartele de la Global Education Testing să iasă în evidență este valabilitatea lor internațională. În timp ce un screening în școală ar putea oferi acomodații minime care sunt recunoscute doar la nivel local, o evaluare completă de la un psiholog educațional calificat este recunoscută la nivel global. Acest lucru este deosebit de important pentru studenții din școlile internaționale, unde mișcările și schimbările frecvente în sistemele academice sunt frecvente. O evaluare cuprinzătoare asigură că, oriunde merge elevul, acesta va primi acomodarile necesare.
De exemplu, dacă un student într-un scoala internationala in Singapore sau Hong Kong este mai târziu înscris într-o școală din Australia, Canada sau Marea Britanie, un raport de la Global Education Testing va asigura că aceștia vor primi în continuare sprijinul corespunzător.
Pentru studenții care se pregătesc pentru reperele academice, cum ar fi IB, A-Levels sau SAT, acest lucru se poate dovedi vital, acolo unde adaptarea adecvată poate face sau sparge diferența dintre succes și eșec.
Screeningul de bază nu deblochează resursele de care copilul tău are nevoie
Depistarea dislexiei în sine nu este suficientă pentru a se asigura că studenții primesc acomodarea de care au nevoie. Prejudecățile cu privire la cine este examinat, natura limitată a acomodărilor oferite de școală și lipsa unui diagnostic aprofundat înseamnă că mulți elevi sunt lăsați să se lupte fără sprijinul pe care îl merită. O evaluare completă de către un psiholog educațional calificat, cum ar fi cei de la Global Education Testing, oferă înțelegerea aprofundată și documentația recunoscută internațional necesară.
Exploatarea screening-urilor de bază pentru dislexie poate fi o capcană de marketing deghizată în îngrijire
Să fim brutal de sinceri – screening-urile de bază ale dislexiei au fost concepute inițial ca un instrument pentru școli pentru a aloca resurse în mod eficient, nu ca un instrument de diagnostic unic pentru toate.
Dar ce sa întâmplat? Psihologii educaționali și instituțiile mai puțin scrupuloase au deturnat acest proces, transformând screening-urile într-un truc de marketing. Ghiciți de câte ori am auzit că un copil a primit un screening școlar și i s-a spus că nu are nevoie de o evaluare completă și cuprinzătoare? Exact, niciunul! Manipularea este flagrantă, psihologii spunând „Doar pentru a fi sigur”, lăsând părinții prinși într-un ciclu de teste nesfârșite, în timp ce copilul lor continuă să se lupte.
Părinții nu rezervă aceste teste dintr-un capriciu – știu că ceva nu este în regulă și caută răspunsuri, să nu fie vânduți pe tactici vagi „așteptăm și vedem”. Ceea ce au nevoie și ceea ce merită sunt evaluări clare, cuprinzătoare de la început, nu o pâlnie de vânzări deghizată ca o evaluare atentă. Proiecțiile nu sunt o plasă de siguranță – sunt o capcană care întârzie ajutorul real de care au nevoie copiii și este timpul să-l spunem pentru ceea ce este.
Alexander Bentley-Sutherland este directorul general al Global Education Testing, furnizorul principal de teste pentru dezvoltarea învățării, concepute special pentru comunitatea școlilor internaționale și private din întreaga lume.